orange sucks

Orange Film Maraton, o idee buna, organizare execrabila.

16 mai, aflu de concurs, ma inscriu si astept fericit, discutand posibile strategii cu prietenii, ziua de 19 mai. Stiam ca va fi multa lume, stiam ca va fi greu, poate chiar imposibil sa “prindem” toti bilet. Si totusi… speram.
19 mai, ne hoatram sa ne trezim de la 7 ca sa ajungem cat de cat devreme la mall. Ne-am trezit cu greu, am pornit si mai greu. Imediat ce am iesit de la metrou in dristor am avut placerea de a nimeri cu capul intr-un kkt lansat de o pasarica mai smechera. Am zis ca voi avea noroc. 🙂 Am gresit. […]
Ajunsi la mall, descoperim ca nu suntem singurii care s-au trezit “devreme”. Mai erau vreo 30 de oameni la intrarea laterala, in fata erau ceva mai multi. Asteptam…
La 9 se deschide G-Market-ul, o parte incep sa fuga incolo, dar nu se putea intra in mall nici pe acolo.
Pana la 10, s-au strans mult prea multi la toate intrarile. Era clar ce urma. O cursa nebuna pana sus la Multiplex. Ne anunta paznicii ca abea cand li se da “verde” prin statie ne lasa sa intram. La 10 se aude un sunet in statie, 7-8 baieti o iau la fuga, incep si eu sa fug cand il aud pe paznic urland: “STAI!”. Nu m-am oprit. Dupa cateva coate primite si date inapoi, ajung la scara rulanta unde 2 paznici fac greseala sa incerce sa ne opreasca. Cam atunci a inceput haosul. Ei ne impingeau inapoi, din spate eram impinsi pe scari, scarile urcau cu noi…
In umbulzeala de pe scari se aude un tipat apoi o voce: ” e o fata pe jos”. M-am uitat in jos, am vazut-o, aluneca pe spate in jos si toata lumea calca pe ea. Cei de jos s-au oprit din impins, moment in care am cazut pe spate. Eu, cei din fata mea, cei din spate…toti. Cu greu ne-am ridicat, paznicii tot nu ne lasau sa urcam, dar era clar pe viata si pe moarte acolo deci nu mai conta altceva decat sa ajung sus. Reusesc sa trec de ei, trec si de a doua scara, cand vad multa lume fugind, angajatii din mall se adunasera toti sa vada, sa filmeze, sa rada, sa ne incurajeze sau nu…
E chiar funny daca stau sa ma gandesc… o gramada mare de oameni alergand dupa niste bilete la film. lol
Cand am ajuns la case era deja destul de multa lume acolo. Nu am apucat sa imi revin dupa macelul de jos ca eram din nou impins din stanga si din dreapta, lipit de bare, de oameni. Ma intorc in spate si ii vad pe B. si T. Ei au fost pe alta parte, tot impreuna am ajuns eventually.
N-am vazut atata nesimtire la un loc. Ma intreb cum o fi la un atac terorist, cand chiar e pe viata si pe moarte. Cu mult diferit nu poate fi. Cei puternici scapa, cei slabi, nu avem nevoie de oameni slabi.

In final, bilet nu am prins, urmam la rand cand s-a strigat: “nu mai sunt bilete”. Lumea a inceput sa se imprastie, injurand. Noi am inceput sa strigam “Vodafone, Vodafone!”.
O idee buna, care mi se potrivea de minune, s-a terminat urat. Ma consolez gandindu-ma ca putea fi mai rau. In fond si la urma urmei am avut noroc, doar s-a kkt o pasare in capul meu. 🙂

Botom line: trebuia gandita mai bine treaba cu cele 100 de bilete, era clar ca va fi “bataie” pe ele. Pt. asta, orange sucks.

• Saved in: Old Stuff