home
Nu aveam nici un chef sa vin acasa. Desi pe undeva imi suradea ideea de scapat de caldurile din Bucuresti, sa stau fara nici o grija, sa imi faca cineva de mancare, sa nu raman fara bani, pe undeva imi lipsea siguranta de acasa.
Dar bineinteles ca nu e asa, acasa ai mei ma streseaza, nu mai sunt obisnuit cu viata de aici. Aici lumea nu te lasa in pace, nu poti sa dormi cat vrei, nu poti sa te pierzi cu orele in fata calculatorului, imediat ti se gaseste de lucru. Asa era si inainte, cred…
In Sfantu iar e diferit. Desi oamenii sunt aceeasi, desi orasul imi e atat de familiar, totul este schimbat. Pe undeva am in cap imaginea de acum 2 ani, a orasului, a oamenilor, de care desi ma saturasem, imi e dor. Cand ma gandesc la “acasa” asta vad, vad lucrurile cum le-am lasat acum 2 ani, si nu e asa, de fiecare data cand ma intorc sunt dezamagit. E ciudat sa nu mai apartii unui loc. Dar poate e mai bine asa, poate o sa fie mai simplu sa le las pe toate in spate, la momentul potrivit.
Oamenii, oamenii sunt si ei diferiti, unii mai mult decat altii. Stiu ca lumea se schimba, stiu ca si eu m-am schimbat, dar ma asteptam la altceva, e urat acasa. Nu-mi mai place.
Imi bag pula in “oras”, in ideea cretina pe care o aveam in cap despre “acasa”, in oamenii care se ascund dupa fraze imbecile gen “m-am schimbat”. Azi sunt rau, sunt suparat… 🙁
Comments (0)